Biserica Ortodoxă prăznuiește pe 2 februarie Întâmpinarea Domnului, una dintre marile sărbători ale creștinătății, care amintește momentul aducerii Pruncului Iisus la Templul din Ierusalim, la patruzeci de zile de la Naștere.
Evenimentul nu a avut loc din obligație omenească, ci pentru împlinirea Legii și pentru sfințirea ascultării. Fecioara Maria și dreptul Iosif au pășit cu smerenie în Templu, purtând în brațe pe Cel care este Lumina lumii, necunoscut încă mulțimii din jur.
În acea zi, printre oamenii grăbiți și rugăciunile rostite din obișnuință, doi bătrâni drepți, Simeon și prorocița Ana, au recunoscut împlinirea unei promisiuni dumnezeiești. Dreptul Simeon primise făgăduința că nu va muri până nu Îl va vedea pe Mesia. Când Pruncul Iisus i-a fost așezat în brațe, bătrânul a trăit clipa împlinirii supreme, rostind cuvintele devenite rugăciune pentru întreaga Biserică:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne…”
Prorocița Ana, femeie a postului și a rugăciunii, a adus mulțumire lui Dumnezeu și a vestit tuturor celor care așteptau mântuirea că Mesia a venit.
Întâmpinarea Domnului este mai mult decât o comemorare biblică. Este simbolul întâlnirii dintre om și Dumnezeu, dintre așteptare și împlinire, dintre oboseala vieții și pacea credinței. Sărbătoarea îi cheamă pe credincioși să-L întâmpine pe Hristos în propriile inimi, cu răbdare, smerenie și nădejde.
Pentru că Dumnezeu vine și astăzi, tainic și blând, iar fericit este cel care Îl recunoaște.
