Puține sloganuri au mobilizat atât de mulți români precum „Fără penali în funcții publice”. Ani la rând, acest mesaj a fost prezentat drept simbolul unei politici noi, curate, fără compromisuri și fără privilegii. USR și-a construit identitatea politică pe această promisiune, cerând toleranță zero față de orice abatere de la principiile integrității.
Astăzi însă, imaginea partidului este pusă în fața unei acuzații extrem de grave: aceea că a susținut modificări ale Legii Integrității care ar avea ca efect protejarea unor reprezentanți proprii aflați în situații juridice delicate.
Dacă aceste acuzații sunt întemeiate, nu mai vorbim despre o simplă contradicție politică. Vorbim despre o trădare a propriului electorat.
Este greu să le explici românilor că ani întregi ai condamnat orice tentativă de a modifica legile în interes personal, iar acum faci exact ceea ce criticai. Nu poți cere demisii și sancțiuni pentru adversarii politici, iar în momentul în care problemele ajung în propria curte să schimbi regulile jocului.
Legea trebuie să fie aceeași pentru toți. Nu există integritate „pentru ceilalți” și excepții pentru colegii de partid. Nu există moralitate selectivă. Nu există justiție cu două viteze.
Mai grav este mesajul transmis societății. Dacă un partid care și-a construit întreaga imagine pe ideea de reformă ajunge să fie acuzat că modifică legislația pentru a-și proteja propriii oameni, atunci încrederea cetățenilor în clasa politică se erodează și mai mult. Românii au mai văzut acest film. L-au văzut de prea multe ori.
În ultimii 30 de ani, aproape fiecare partid a promis că va face politică altfel. Aproape fiecare a vorbit despre onoare, transparență și respectarea legii. Iar când a ajuns la putere, tentația de a folosi majoritatea parlamentară pentru interese de partid a fost mai puternică decât toate promisiunile din campanie.
De aceea, oamenii nu mai judecă politicienii după conferințele de presă și după postările de pe rețelele sociale. Îi judecă după voturile din Parlament.
Dacă într-adevăr au existat amendamente menite să-i favorizeze pe Dominic Fritz, Allen Coliban, viceprimarul Timișoarei sau orice alt ales, atunci explicațiile trebuie să fie publice, clare și convingătoare. Nu prin sloganuri, nu prin atacuri la adresa adversarilor, ci prin argumente juridice solide și asumare.
Altfel, campania „Fără penali în funcții publice” riscă să rămână în istorie drept unul dintre cele mai mari exerciții de ipocrizie politică. Nu pentru că ideea ar fi fost greșită, ci pentru că cei care au promovat-o nu au fost capabili să o respecte atunci când le-a afectat propriile interese.
Politica românească nu mai are nevoie de eroi autoproclamați ai moralității. Are nevoie de oameni care aplică aceleași reguli tuturor, inclusiv propriilor colegi. Integritatea nu poate fi negociată. Nu poate fi reinterpretată după interesele momentului și nu poate fi modificată prin amendamente convenabile.
Românii au dreptul să întrebe un lucru simplu: dacă legea era bună atunci când îi privea pe adversarii politici, de ce nu mai este bună atunci când îi privește pe cei din propriul partid?
Până când această întrebare va primi un răspuns credibil, suspiciunea de dublu standard va plana asupra celor care au promis că vor schimba România și riscă să demonstreze că au schimbat doar discursul, nu și metehnele politicii românești.
În politică, cea mai valoroasă monedă este încrederea. Se câștigă greu și se pierde într-o singură zi. Iar atunci când principiile sunt abandonate pentru interesul de partid, nu doar un partid pierde credibilitate, ci întreaga democrație pierde încă o bucată din încrederea cetățenilor.
Este important de precizat că afirmațiile privind amendamentele și efectele lor sunt acuzații politice și trebuie tratate ca atare până când sunt clarificate sau confirmate prin fapte și interpretări juridice relevante.
