La Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni, poveștile nu sunt doar în cărți, vitrine și documente. Unele dintre ele au blăniță, mustăți, patru lăbuțe și știu să întâmpine vizitatorii într-un mod cu totul special.
Lola este una dintre micile „gazde” care au cucerit inimile celor care trec pragul muzeului. Curioasă, prietenoasă și mereu prezentă în preajma oamenilor, pisicuța a devenit parte din farmecul locului.
Iar Lola nu este singură. Alături de ea se află Luci, Luis, Corinel, Negruța, Negruțu, Hitler, Fetița și puiuții ei, fiecare având propria personalitate și propriul loc în această mică familie de blănoși care și-a făcut „casă” în preajma muzeului.
Un muzeu în care cultura întâlnește viața
Vizitatorii vin aici pentru poveștile marilor scriitori dâmbovițeni, pentru cărți, manuscrise, fotografii și obiecte care păstrează vie memoria culturală a județului.
Dar, uneori, cea mai frumoasă întâlnire poate fi una neașteptată.
O pisicuță care apare dintre clădiri, o privire curioasă, un mieunat discret sau câteva minute petrecute lângă un vizitator pot transforma o simplă vizită într-o amintire pe care o iei cu tine acasă.
Lola și ceilalți blănoși nu sunt doar niște pisici care se află întâmplător în zonă. Au devenit parte din atmosfera muzeului și din povestea locului.
Micile gazde care aduc zâmbete
Într-un spațiu dedicat culturii și memoriei, aceste suflete blănoase aduc ceva ce nu poate fi expus într-o vitrină: căldură, naturalețe și bucurie.
Iar pentru copii, întâlnirea cu o pisicuță poate fi la fel de memorabilă precum o poveste descoperită în interiorul muzeului.
Așa se face că, la Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni, vizitatorii pot pleca acasă cu mai mult decât o amintire despre literatură. Pot pleca și cu imaginea unei pisicuțe care i-a întâmpinat la poartă. Dacă ajungeți la Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni, fiți atenți la micile gazde ale locului. Poate Lola, Luci, Luis, Corinel sau unul dintre ceilalți blănoși vă va ieși în cale.
Și dacă se întâmplă, un simplu „Bună, Lola!” poate fi începutul unei povești frumoase.
Pentru că un muzeu nu înseamnă doar trecut. Înseamnă și viață. Iar uneori, viața vine cu mustăți, lăbuțe și multă dragoste.
