O dronă marină ajunge la aproximativ 160 de kilometri de țărm, în apropierea infrastructurii strategice Neptun Deep. Autoritățile o descoperă, verifică dacă este ucraineană, iar apoi trimit F-16 pentru a o distruge.
Problema nu este că armata a intervenit. Dimpotrivă, reacția rapidă a avioanelor militare arată că România are capacitatea de a răspunde unei amenințări.
Problema este ce nu știu autoritățile.
Ministrul Apărării recunoaște că nu se știe de unde a venit drona, pe unde a trecut, când a intrat în zonă și dacă este singura din apropierea infrastructurii critice. Iar dacă autoritățile nu au aceste informații, întrebarea firească este: cât de bine este, de fapt, monitorizată Marea Neagră?
Și mai grav, în aceeași intervenție este anunțată descoperirea unei a doua drone.
Așadar, avem infrastructură energetică strategică, avem drone necunoscute care ajung în apropierea ei și avem oficiali care spun că nu știu exact de unde au venit.
Dar ni se transmite să stăm liniștiți.
Habar n-au cine le trimite, habar n-au câte sunt, habar n-au pe unde au venit – dar ne spun că situația este sub control.
România nu-și poate permite ca securitatea unor obiective strategice precum Neptun Deep să depindă doar de faptul că o dronă este observată la timp.
Pentru că data viitoare poate să nu mai fie vorba despre o dronă care plutește la suprafață și poate fi distrusă cu tunul unui F-16.
Poate fi ceva mult mai grav.
