Când ajungi să tratezi accesul la apă ca pe o problemă penală înainte de a rezolva lipsa sistemelor de irigații, este firesc ca agricultorii să fie revoltați.
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, trebuie să explice foarte clar cum vor fi aplicate noile prevederi privind captarea ilegală a apei și ce garanții există pentru fermierii care își desfășoară activitatea în mod legal. În lipsa unor explicații, apar temeri și suspiciuni că agricultorii ar putea deveni ținta unor sancțiuni excesive.
Apa este o resursă naturală de interes public. Ea trebuie protejată de abuzuri și de exploatarea ilegală, dar, în același timp, trebuie să rămână accesibilă pentru cei care produc hrana României, în condițiile prevăzute de lege.
Statul are obligația să combată furtul de resurse și distrugerea mediului, însă are aceeași obligație să ofere reguli clare, predictibile și ușor de înțeles. Fermierii nu au nevoie de confuzie și de teama că o interpretare greșită a legii le-ar putea afecta activitatea.
România are nevoie de investiții în irigații, acumulări de apă și infrastructură, nu doar de sancțiuni mai dure. Agricultura nu poate fi susținută doar prin controale și amenzi, ci prin politici care îmbină protecția mediului cu nevoile reale ale celor care lucrează pământul.
Dezbaterea trebuie purtată pe fapte și pe efectele concrete ale legii. Dacă noile prevederi vor proteja mediul fără a afecta fermierii care respectă legea, acest lucru trebuie demonstrat și explicat. Dacă există riscul unor consecințe nedorite, ele trebuie corectate. Într-un stat de drept, protejarea naturii și sprijinirea agriculturii nu ar trebui să fie obiective aflate în conflict.
