Când energia devine o problemă națională, nu mai avem voie să privim în altă parte.
România a ajuns într-un punct în care un comunicat al Transelectrica despre „condiții dificile” nu mai poate fi tratat ca o simplă informare tehnică.
Seceta severă pune presiune pe sistemul energetic, iar Transelectrica spune că Sistemul Electroenergetic Național este supus unui stres operațional fără precedent. Ni se transmite că situația este gestionată și că, în acest moment, nu există riscul unei avarii majore.
Foarte bine. Dar întrebarea care rămâne este: cât de pregătită este România dacă situația se agravează?
Pentru că cetățeanului nu-i folosește prea mult să audă că „parametrii sunt monitorizați permanent”. El vrea să știe dacă mâine va avea energie, dacă spitalele, școlile, firmele și gospodăriile vor funcționa normal și dacă țara are suficiente rezerve pentru o perioadă în care natura și consumul pun sistemul la încercare.
Iar aici trebuie spus răspicat: energia nu este un lux. Este infrastructură critică.
În aceeași zi în care ni se vorbește despre presiunea uriașă asupra sistemului, aflăm și că, timp de aproximativ zece ore, datele afișate public privind producția și consumul au fost greșite din cauza unei defecțiuni tehnice.
Transelectrica precizează corect că eroarea a fost doar de afișare și că nu a afectat funcționarea reală a sistemului. Dar într-o perioadă în care societatea este deja atentă la orice semnal privind stabilitatea energetică, astfel de erori nu pot fi tratate cu lejeritate.
Când sistemul este sub presiune, informația trebuie să fie impecabilă.
Nu este suficient să spunem populației să consume responsabil. Sigur că oamenii pot evita consumurile inutile și pot contribui la echilibrarea sistemului. Dar responsabilitatea nu poate fi aruncată în întregime pe umerii consumatorului.
România trebuie să răspundă la întrebări mult mai mari: avem suficiente capacități de producție? Avem rezerve? Avem infrastructura pregătită pentru temperaturi extreme și secetă? Cât de vulnerabil este sistemul dacă această perioadă dificilă se prelungește? Și, mai ales, ce facem concret pentru ca următoarea criză să nu ne găsească din nou discutând despre „situații excepționale”?
Pentru că seceta nu este o surpriză apărută ieri. Temperaturile extreme nu sunt o surpriză. Creșterea consumului în perioadele de caniculă nu este o surpriză.
Surpriza ar fi să nu fi fost pregătiți.
România are nevoie de investiții serioase, de capacități moderne de producție, de rețele întărite, de stocuri și mecanisme reale de rezervă și de o strategie energetică gândită pentru următorii 10–20 de ani, nu pentru următoarea conferință de presă.
Și mai are nevoie de transparență.
Nu de panică. Nu de alarmism. Dar nici de comunicate sterile care spun că „situația este gestionată” fără să explice suficient de clar cât de mare este problema și cât de pregătiți suntem pentru ce urmează.
Astăzi ni se cere să fim responsabili cu energia.
Corect.
Dar și statul trebuie să fie responsabil cu energia.
Pentru că atunci când luminile se sting, nu mai contează cine a consumat prea mult. Contează dacă România a făcut tot ce trebuia înainte să ajungă în întuneric.
Iar la energie, lecția este brutal de simplă: nu ai voie să aștepți criza ca să începi să te pregătești pentru ea.
