Educația nu poate fi redusă la o simplă linie într-un tabel bugetar. Totși, realitatea pentru anul 2026 este dureroasă: salariile profesorilor rămân înghețate la nivelul din decembrie 2025, fără nicio creștere reală pentru cei care formează viitorul acestei țări. Singura „majorare” preconizată – 69 de lei pentru cheltuieli materiale și utilități – nu acoperă nici măcar inflația și creșterile constante ale facturilor.
Viziunea promovată de Ilie Bolojan pare să fie una strict contabilă: tăieri, praguri mai ridicate și finanțare condiționată. Efectele sunt deja vizibile: clase comasate, specializări școlare desființate, profesori disponibilizați. În mediul rural, copiii din ani diferiți ajung să învețe împreună, din lipsă de resurse, în timp ce viitorul lor educațional este pus în pericol.
Educația nu poate supraviețui doar din calcule reci. România are nevoie de investiție reală în școală, de clase bine dotate, de laboratoare și resurse moderne, dar mai ales de respect pentru profesori, care rămân cei mai importanți piloni ai formării tinerelor generații.
Este momentul să înțelegem că sistemul educațional nu poate fi sacrificat pe altarul echilibrelor bugetare. Fără măsuri concrete și susținere reală pentru cei care predau, viitorul copiilor și al întregii țări este pus în pericol. România are nevoie de respect pentru educație, nu de soluții care mențin sistemul la limita funcționării.
