Cel mai negru scenariu începe să prindă contur. Criza energetică a ajuns la poarta fabricilor românești, deja împovărate de taxe, costuri uriașe și incertitudine economică.
Primele notificări privind limitarea consumului de energie electrică au ajuns deja în industrie. Este un semnal extrem de grav și o situație care ridică serioase semne de întrebare cu privire la siguranța economică a României.
Domnule premier demis Ilie Bolojan, o fabrică nu se oprește ca un bec! Când îi tai energia, oprești producția, blochezi contracte, generezi pierderi și pui presiune directă pe salariile oamenilor. În spatele fiecărei fabrici sunt angajați, familii și copii care depind de veniturile acestora.
Ni s-a spus că situația este sub control. Astăzi, însă, realitatea pare cu totul alta.
România încearcă să țină sistemul energetic în picioare cerând industriei să reducă producția. Aceasta nu poate fi o soluție pe termen lung. Înseamnă să transferi costul unei crize asupra companiilor care produc, investesc și mențin locuri de muncă.
Nu poți cere industriei să fie competitivă și, în același timp, să o pui în situația de a nu ști dacă mâine va avea energia necesară pentru a-și continua activitatea.
Nu poți vorbi despre stabilitate economică în timp ce fabricile primesc notificări privind limitarea consumului sau deconectarea.
Dacă industria este oprită, efectele nu se opresc la poarta fabricii. Se răsfrâng asupra angajaților, furnizorilor, transportatorilor, bugetelor locale și, în cele din urmă, asupra întregii economii.
Aceasta nu mai este doar o problemă energetică. Este o problemă care poate afecta direct locurile de muncă, competitivitatea României și siguranța economică a țării.
Domnule Bolojan, cine răspunde pentru faptul că am ajuns aici?
