Există momente în care un stat este judecat nu după discursuri, ci după viteza și fermitatea cu care reacționează în fața unei provocări. Iar ultimele zile au fost un astfel de test pentru România.
Militarii români și-au făcut datoria. Au detectat, au monitorizat și au intervenit atunci când situația a impus-o. Profesionalismul Armatei României nu poate fi pus la îndoială. Problema apare însă atunci când uniforma acționează, iar costumul de diplomat întârzie să apară.
Nu putem trata încălcările repetate din apropierea teritoriului României ca pe simple accidente sau coincidențe. Trei incidente în câteva zile nu mai reprezintă o întâmplare nefericită, ci un semnal de alarmă. Sunt teste ale vigilenței unui stat aflat pe flancul estic al NATO, iar răspunsul trebuie să fie complet: militar, politic și diplomatic.
Din păcate, Ministerul Afacerilor Externe a lăsat impresia că reacționează doar după ce presiunea publică devine imposibil de ignorat. În diplomație, întârzierea transmite un mesaj. Iar acel mesaj este unul de slăbiciune.
România nu își permite luxul unei diplomații lente într-o regiune în care amenințările evoluează de la o oră la alta. Nu poți aștepta să vezi dacă subiectul se stinge de la sine. Nu poți spera că tăcerea va ține loc de poziție oficială. În politica externă, lipsa unei reacții este, de multe ori, o reacție în sine.
Nu cerem gesturi teatrale și nici escaladarea tensiunilor. Cerem exact ceea ce orice stat responsabil face atunci când îi este pusă la încercare suveranitatea: reacții prompte, proteste diplomatice ferme și un mesaj clar că România nu acceptă ca astfel de incidente să devină o normalitate.
Armata României și-a făcut datoria. Militarii și-au asumat riscurile și au demonstrat că sunt pregătiți să apere fiecare metru din teritoriul național. Diplomația are obligația să completeze acest efort. Altfel, transmitem imaginea unui stat în care soldații sunt în prima linie, iar diplomații sosesc după încheierea exercițiului.
Este adevărat că, în cele din urmă, Ministerul Afacerilor Externe a convocat ambasadorul Federației Ruse. Dar într-o perioadă în care securitatea se măsoară și în minute, nu doar în zile, întrebarea rămâne legitimă: de ce atât de târziu?
România are nevoie de instituții care să reacționeze sincronizat, nu pe rând. De o armată puternică avem. De o diplomație la fel de rapidă și hotărâtă avem încă nevoie.
Pentru că, într-o lume tot mai periculoasă, ezitarea nu este prudență. Este vulnerabilitate.
