USR pare să dispună de o rezervă inepuizabilă de personaje neterminate politic. De la Moșteanu la Buzoianu și până la „briliantul” proaspăt înfiletat la Ministerul Apărării, lista este lungă și constant îmbogățită cu indivizi autosuficienți, convinși că au venit cu fotoliul de ministru de acasă și că România este un laborator de experimente.
Pentru acești politicieni, statul român pare o jucărie: instituțiile fundamentale sunt simple celule într-un Excel, iar siguranța națională – o firmă de curierat aflată în „reorganizare”. Nimic mai periculos.
Propunerea de creștere a vârstei de pensionare în Armată, Poliție și structurile de ordine publică, decisă paușal, „din pix”, în numele unui așa-zis efort colectiv, nu este doar cinică. Este profund iresponsabilă strategic. Este semnată de oameni care nu au purtat bocanci, nu au stat în poligon, nu au ieșit în misiuni și nu știu ce înseamnă presiunea reală a unei arme, într-un context geopolitic exploziv.
România nu trăiește vremuri normale. Are peste 600 de kilometri de frontieră cu un stat aflat în război. Este pe flancul estic al NATO. Este linia de contact a Alianței cu Federația Rusă. În acest context, să vii cu „soluția” de a ține militarii activi până la 55, 60 sau chiar 65 de ani este o dovadă de inconștiență strategică.
Armata nu este o corporație.
Nu este o agenție de funcționari.
Nu este un experiment bugetar.
Armata înseamnă efort fizic extrem, stres psihic, uzură accelerată, misiuni în condiții-limită, antrenamente permanente și risc real. Un militar nu este un contabil. Un polițist nu este un birocrat. Un jandarm nu este un consultant.
La 50 de ani, un militar este deja un veteran al sistemului.
La 55 de ani, poartă o uzură profesională pe care niciun civil nu o înțelege.
La 60 de ani, este un simbol – nu o forță de luptă.
Statele serioase își protejează sistemele de siguranță națională. Le respectă, le motivează și le mențin atractive pentru tineri. România, sub „reformele” contabile promovate de echipa Bolojan–USR, face exact contrariul: transformă Armata într-un experiment bugetar menit să dea bine în prezentări PowerPoint.
Mesajul transmis tinerilor este devastator:
„Vino în Armată. Riscă-ți viața. Distruge-ți sănătatea. Sacrifică-ți familia. Iar la final îți schimbăm regulile din mers.”
Așa nu construiești o armată. Așa o distrugi.
Dacă vrem să mai avem Armată, nu ne atingem de statutul militarului.
Dacă vrem ordine publică, nu transformăm polițistul într-un funcționar epuizat.
Dacă vrem siguranță națională, nu o tratăm contabil.
Bugetul se echilibrează din risipa politică, din sinecuri, din agenții inutile și din armate de pile și clienți. Nu din coloana vertebrală a statului.
Pentru că un stat care își umilește militarii, mai devreme sau mai târziu, rămâne fără apărare.
Iar dacă noul „strateg” de la Apărare se consideră un mare vizionar geopolitic, poate n-ar fi rău să fie detașat, pe termen nelimitat, în Groenlanda. Un erou de calibrul său sigur rezolvă dosarul mai repede decât NATO.
Până atunci, însă, lăsați Armata României în pace.
Jucați-vă în altă parte.
