E liniște în ministere. O liniște de laborator, din care se nasc idei mărețe. Cea mai nouă? România nu mai are nevoie de muncitori străini. Vom munci noi, toți. Inclusiv cei care n-au mai prins un loc de muncă de ani buni. Inclusiv cei care abia așteaptă o nouă schemă de ajutor social. Inclusiv funcționarii din primării, care vor lăsa biroul pentru șantier, că doar și ei sunt „forță de muncă disponibilizată”.
La ultima ședință a Consiliului Național Tripartit, s-a decis ca numărul de permise de muncă pentru muncitorii străini să fie redus la 90.000, cu 10.000 mai puține decât anul trecut. Că așa se apără locurile de muncă ale românilor. Și pentru ca absurdul să fie complet, patronatele au cerut exact invers: să se aducă mai mulți muncitori, nu mai puțini, pentru că nu are cine să lucreze. Dar ce știu patronii, nu-i așa? Ei văd doar realitatea, nu planul strategic.
Ministrul Muncii, vizionar, a explicat că urmează „un val de disponibilizări” și că trebuie să avem grijă de românii care rămân șomeri. Perfect logic: concediem oameni dintr-un sistem, îi mutăm într-un altul care deja n-are oameni. Să se facă un circuit național al șomeriei, să circule economia!
În ritmul ăsta, până la finalul anului viitor, o să avem un nou tip de economie: angajați din primării deveniți livratori, profesori pe șantier și șoferi de TIR la catedră. Totul în numele echilibrului social.
Cine are nevoie de muncitori asiatici sau africani, când putem mobiliza „resursa locală”? Că doar e plină țara de oameni care abia așteaptă să plece din fața televizorului și să urce pe schelă, să pună pavaje sau să culeagă mere.
Dar nu e cazul să ne panicăm. Totul e sub control. România are strategii. Doar că ele funcționează, de obicei, în universuri paralele.
