Într-un context internațional extrem de tensionat, marcat de întâlniri decisive precum cea dintre Donald Trump și Vladimir Putin, ministrul Apărării din România pare să aibă alte preocupări. În loc să se concentreze pe consolidarea poziției României ca actor regional relevant și pe asigurarea securității naționale, atenția sa principală se îndreaptă spre împărțirea funcțiilor politice de prefect și subprefect.
Aceasta este concluzia dură a unui comentariu critic la adresa ministrului, care, în loc să gestioneze cu seriozitate responsabilitățile strategice ale portofoliului său, pare să trateze cu superficialitate și chiar cinism aspectele vitale de securitate ale țării.
În timp ce NATO și partenerii internaționali discută despre alianțe și amenințări, ministrul Apărării pare mai preocupat de „numirile politice”, solicitând ca posturile de prefect și subprefect să fie repartizate conform rezultatelor electorale ale USR și afirmând că „nu suntem Guvernul Ciolacu 3”.
Această abordare a fost considerată de mulți drept o dovadă clară a priorităților greșite: funcții politice în loc de securitate națională și o viziune strategico-militară lipsită. Mai mult, în loc să lase politica de partid la poarta ministerului și să pună pe primul plan interesul național, ministrul continuă să acționeze în paradigma politică a formațiunii din care face parte.
Această situație ridică semne de întrebare serioase despre modul în care România poate face față provocărilor regionale și internaționale când decidenții de top își canalizează energia către jocuri politice interne, în loc să se dedice protejării țării și consolidării poziției sale în cadrul NATO și al Uniunii Europene.
Criticii îndeamnă la o schimbare urgentă de atitudine și la o asumare reală a rolului strategic al Ministerului Apărării, în care securitatea națională să primeze asupra calculelor politice mărunte.
