Ziua de 8 mai a fost declarată, în 1859, drept Ziua mondială a Crucii Roșii de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii.
La noi în țară, Societatea Națională de Cruce Roșie din România asigură asistență umanitară pentru 553.000 de persoane, sprijinind astfel comunitățile să fie mai sigure și mai puternice, prin implementarea a divese programe adaptate nevoilor locale. De la programe sociale, campanii de educație pentru sănătate și prim ajutor la pregătirea și intervenția în situații de urgență, Cruce Roșie Română oferă sprijin umanitar prin devotamentul și implicarea celor peste 5600 de voluntari ai săi. Aceștia activează în toate comunitățile cu responsabilitate și dăruire, oferindu-și timpul, energia și devotamentul atât de importante pentru îndeplinirea misiunii organizației.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant, în 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, bătălie care a făcut 40.000 de victime. La 24 iunie 1859, Henry Dunant venise în nordul Italiei pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de imaginea oribilă de după bătălie, el a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale „Siamo tutti fratelli” (Suntem cu toții frați) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți, conform site-ului www.crucearosie.ro.
În 1862, Henry Dunant scria cartea „O amintire de la Solferino”, o pledoarie pentru umanitate, în care a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. Datorită acestei cărți, Henry Dunant a reușit să transmită ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme. Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a autointitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Doisprezece șefi de stat au semnat atunci prima Convenție de la Geneva. Tot atunci a fost adoptată și emblema unei cruci roșii pe fundal alb (inversul steagului Elveției, cu cruce albă pe fond roșu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă.
Semiluna Roșie a fost adoptată în Convenția din 1929. Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în 2005, statele au adoptat un nou simbol de protecție – Cristalul (rombul) Roșu.
În prezent, folosirea emblemei este guvernată de „Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este cunoscută în întreaga lume ca o organizație de ajutor umanitar, membrii săi acționând în vederea prevenirii și alinării suferințelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre și calamități naturale sau sociale.
Ea cuprinde Societățile Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 190 de state, precum și două instituții internaționale cu sediul la Geneva: Comitetul Internațional al Crucii Roșii – creat în 1863 – și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (Liga) – creată în 1919. Fiecare din aceste părți componente are activități și roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le unește sunt principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie și acțiunea comună în spiritul umanismului.
În viziunea Crucii Roșii, un principiu este o regulă de conduită obligatorie, bazată pe rațiune și pe experiență, care guvernează activitatea tuturor componentelor Mișcării, în orice moment. Există șapte principii fundamentale ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie:
Umanitate – Născută din grija de a ajuta, fără discriminare, răniții de pe câmpurile de luptă, Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, sub aspectul său internațional și național, se angajează să prevină și să aline suferințele oamenilor în orice împrejurare;
Imparțialitate – Mișcarea nu face nicio deosebire de naționalitate, rasă, religie, origine socială sau apartenență politică. Ea se dedică numai ajutorării indivizilor pe măsura suferințelor lor și acordă ajutor prioritar celor mai urgente nenorociri;
Neutralitate – în scopul menținerii încrederii tuturor, Mișcarea se abține să ia parte la ostilități și la controverse de ordin politic, rasial, religios sau ideologic;
Independență – Mișcarea este independentă. Auxiliare ale autorităților publice în activitățile lor umanitare și supuse legilor care le guvernează țările, Societățile Naționale trebuie să-și păstreze o autonomie care să le permită să acționeze întotdeauna numai conform Principiilor Fundamentale ale Mișcării;
Voluntariat – Este o mișcare de ajutor voluntar și dezinteresat;
Unitate – Într–o țară nu poate exista decât o Societate Națională de Cruce Roșie sau Semilună Roșie. Ea trebuie să fie deschisă tuturor și să-și extindă acțiunile umanitare pe întreg teritoriul țării;
Universalitate – Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, în cadrul căreia toate Societățile Naționale au drepturi egale și datoria de a se întrajutora, este universală.
Mai multe detalii în cotidianul Observ NEWS
Urmărește observnews.ro și pe Google News
