Ziua de 23 august are semnificații majore în istoria României, însă păstrează și aspecte contradictorii. Este considerat de unii istorici drept un moment de cotitură în care Regele Mihai a reușit scoaterea țării dintr-o alianță dezavantajoasă în 1944 în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale, Regele Mihai şi prim ministrul Petru Groza se boicotau reciproc, în conditiile în care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase.
Abia din anul 1948, 23 august a devenit zi națională. Regele fusese forţat să abdice, România se afla sub puternica influenţă sovietică, iar Partidul Comunist începuse o intensă campanie propagandistică de legitimare, iar sarbătoarea de la 23 august avea un rol central.
Se sărbătorea la 23 august „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”, cu defilari ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin.
Treptat semnificaţia iniţială a zilei s-a pierdut, „insurecţia armată antifascistă” a devenit „revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă”, iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparată de comunişti pentru a marca cu fast „propăşirea comunismului” şi „idealurile muncitoreşti” ale poporului român dar şi pentru a omagia „conducătorii iubiţi”.
Timp de decenii, pâna în 23 august 1989, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Din 2011, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. În Europa, din 2009, data este marcată ca Ziua europenă a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare.
23 august, ziua în care România a întors armele
La 23 august 1944, Regele Mihai l-a demis și arestat pe mareșalul Ion Antonescu, autointitulat conducător al țării după puciul din septembrie 1940, pentru a putea retrage România din alianța cu Hitler și puterile Axei. La doar 23 ani, tânărul Rege l-a demis prin decret regal, ceea ce a pus capăt dictaturii militare a lui Antonescu.
Pe 22 august, Armata roșie invadase Moldova, pe linia Târgu Neamţ-Huşi-Chişinău, moment în care Armata română se afla la capătul rezistenței fizice pe front. Generalul german Friessner a cerut continuarea luptelor, iar mareșalul Antonescu a fost de acord. În aceste condiții, Regele Mihai și-a dat acordul pentru ca mareșalul Antonescu să fie înlăturat dacă refuză semnarea armistițiului cu Puterile Aliate.
Pe 23 august 1944, mareșalul Ion Antonescu a avut o audiență cu Regele Mihai, la București. Acesta s-a arătat dispus să semneze armistițiul, însă numai cu acordul lui Hitler. Acela a fost momentul în care Regele Mihai a hotărât demiterea și arestarea mareșalului Antonescu și a principalului său colaborator, vicepremierul Mihai Antonescu.
Comuniștii au sărbătorit 23 august drept Ziua Națională a României din 1948 până la căderea lui Nicolae Ceaușescu. Dictatorul transformase această zi în ”Revoluţia de Eliberare Socială şi Naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă”, evenimentul fiind prezentat românilor drept o realizare a regimului comunist.
Mai multe detalii în cotidianul Observ NEWS
Urmărește observnews.ro și pe Google News
