Astăzi, 15 august 2025, la Anchorage, Alaska, Donald Trump și Vladimir Putin vor sta față în față într-un summit care depășește contextul războiului din Ucraina. Alegerea locului nu este întâmplătoare: Alaska, cel mai apropiat punct american de Rusia, simbolizează un spațiu strategic și simbolic unde se discută viitorul ordinii mondiale.
Paralela cu Ialta, 1945, este inevitabilă. Atunci, liderii marilor puteri au trasat destinul Europei fără ca statele din est să aibă cuvânt, lăsând milioane de oameni în spatele Cortinei de Fier. Astăzi, spectrul unui „aranjament între puteri” planează asupra Europei de Est, cu riscul ca Ucraina și aliații săi să fie reduși la simpli spectatori.
Mizele reale ale summitului
Oficial, discuțiile vizează încetarea focului în Ucraina și crearea unui cadru de pace. În plan neoficial: Donald Trump caută o victorie diplomatică rapidă, cu impact electoral. Vladimir Putin urmărește legitimitate internațională și, dacă e posibil, consfințirea câștigurilor teritoriale obținute prin forță.
Posibile scenarii: armistițiu cu concesii teritoriale, demonstrație de imagine pentru Moscova sau, în varianta optimistă, deschidere reală spre pace și gesturi concrete, precum returnarea copiilor ucraineni deportați.
Uniunea Europeană: absentă la masa negocierilor
UE susține oficial principiile dreptului internațional și respinge negocierile fără Ucraina, dar este marginalizată în practică. Divergențele interne sunt evidente: Estul Europei (Polonia, statele baltice, România) respinge compromisurile cu Rusia.
Vestul Europei, afectat de costurile economice ale războiului, privește mai flexibil ideea unei „păci negociate”.
Un acord peste capul Europei ar forța UE să aleagă între sprijinul sau opoziția față de decizia Washington-Moscova, cu riscuri majore pentru credibilitatea și coeziunea sa strategică.
România, securitate națională în prim-plan
Pentru România, summitul nu este doar politică internațională – este chestiune de securitate imediată. Integritatea teritorială a Ucrainei influențează direct siguranța graniței estice românești. Orice cedare de teritoriu către Rusia ar aduce amenințarea mai aproape, ar pune presiune asupra Mării Negre și ar alimenta revizionismul în Republica Moldova.
România are două repere strategice.
1.Menținerea prezenței NATO și americane ca garant principal al securității.
2.Unitatea flancului estic și apărarea principiilor de drept internațional.
Acordul Trump-Putin, fără consultarea reală a esticilor, ar forța România să aleagă între: sprijinirea SUA, riscând pierderea credibilității regionale sau alinierea cu linia dură a UE, riscând deteriorarea relației cu aliatul strategic american.
Lecția Ialtei și avertismentul istoric
Ialta a însemnat pentru România pierderea suveranității și patru decenii de dictatură comunistă. Alaska nu trebuie să devină un nou punct de cotitură unde destinele statelor estice sunt decise fără ele.
România trebuie să folosească toate canalele diplomatice, să acționeze concertat cu Polonia și statele baltice și să se asigure că vocea sa – și a Ucrainei – nu este ignorată. În caz contrar, lecția istoriei riscă să devină realitate, nu doar avertisment.
