Este o lecție veche în politică: dacă stai la masă, trebuie să fii tratat ca partener, nu ca ornament. Iar dacă accepți să taci, s-ar putea ca deciziile să se ia fără tine – și mai grav, împotriva ta. PSD a tras un semnal de alarmă cât se poate de clar: respectul nu mai poate fi cerut, trebuie impus.
Guvernarea în monolog – când „coaliție” înseamnă „fă cum spun eu”
Ceea ce se întâmplă acum în actuala formulă de guvernare este, din toate punctele de vedere, o formă gravă de dispreț politic. Premierul Marcel Ciolacu și echipa social-democrată au acceptat compromisul unei coaliții tensionate pentru un bine mai mare: stabilitatea țării, într-un context european și economic extrem de fragil.
Dar încrederea oferită a fost trădată.
Pachetul 1 de măsuri fiscale – adoptat fără consultarea PSD – este dovada supremă că parteneriatul nu funcționează decât atunci când este convenabil pentru unii. Măsuri controversate precum taxarea veteranilor de război, a mamelor și a șomerilor, dar și tratamente de favoare pentru industria jocurilor de noroc, au fost băgate cu forța în lege și prezentate ca „reforme”.
Dar în realitate, sunt abuzuri fiscale împotriva celor mai vulnerabili, în timp ce marile companii își continuă nestingherite optimizările fiscale, iar pensiile speciale sfidează orice idee de justiție socială.
S-a terminat cu răbdarea. Tonul oficial al PSD este mai apăsat ca niciodată: nu vom mai juca rolul de figurant într-o piesă regizată unilateral. Cine vrea sprijinul partidului, trebuie să respecte partidul. Cine se bazează pe tăcerea PSD, își joacă ultima carte.
Social-democrații cer acum:
- Eliminarea CASS pentru categoriile protejate;
- Impozitare corectă a jocurilor de noroc;
- Desființarea privilegiilor de lux din bani publici;
- Tratament egal între firmele românești și multinaționalele care ocolesc impozitele cu zâmbetul pe buze.
Ieșirea de la guvernare? Nu e un moft. E o opțiune reală.
PSD spune, fără echivoc: ieșirea de la guvernare nu e un scop, dar este pe masă. Și pentru prima dată în ultimii ani, această opțiune nu mai e un simplu exercițiu retoric. Este o amenințare legitimă și o posibilă rupere de ritm, dacă actualii parteneri nu înțeleg că „coaliție” nu înseamnă „faceți ce vrem noi, iar voi votați și tăceți”.
România are nevoie de stabilitate – dar nu în genunchi
Nimeni nu cere certuri. Nimeni nu vrea alegeri anticipate. Dar stabilitatea nu poate fi clădită pe umilință. PSD a venit la guvernare cu voturi multe, cu responsabilitate și cu o viziune socială clară. Să fie tratat ca un simplu executant e nu doar o ofensă politică, ci o insultă pentru cei care au pus ștampila pe el.
România nu se conduce cu forța. Iar respectul nu e o concesie.
Este fundamentul oricărui parteneriat.
Fără el, se alege praful.
