Artistul Gabriel Popescu s-a născut pe 8 aprilie 1866 și a murit pe 15 aprilie 1937.
Istoria artei româneşti, îndeosebi gravura de la începutul secolului al XX-lea, a fost marcată de fineţea, echilibrul, precizia discretă, înţelegerea formelor, distribuirea luminilor şi puterea de expresie a operei marelui gravor Gabriel Popescu.
Lucrările lui Gabriel Popescu (8 apr. 1866, com. Vulcana Pandelea, jud. Dâmboviţa – 15 apr. 1937, com. Vulcana Pandelea, jud. Dâmboviţa) înfăţişează, în general, în tehnici diferite (aquaforte, dăltiţă, ac sec ori peniţă, cărbune etc.) scene din Vulcana Pandele (Scenă de la Gura Vulcănii cu copii şi gâşte), portrete (copii, soţia Martha Canazin, mama soţiei – Antonine Canazin), dar şi lucrări realizate după opere ale altor artişti, precum: G. D. Mirea, J. B. Carpeaux, Fr. Erhmann, P. P. Rubens ş.a. Ca bursier, la Paris în perioada 1894 – 1899 al Ministerului Lucrărilor Publice, urmează în paralel pictura (la Academia Julian, în atelierul lui Bougereau, H. L. Doucet şi Gabriel Ferrier) şi gravura (la Ecole Nationale et Spéciale des Beaux – Arts la clasa lui Jules Jacquet).
Astfel, Gabriel Popescu a fost primul artist român care şi-a manifestat clar interesul pentru toate tehnicile gravurii în metal, fiind de altfel cel care a pus bazele învăţământului superior de specialitate în acest domeniu, după ce a fost numit profesor de gravură în 1911 la Şcola de Arte Frumoase din Bucureşti.
Artistul Gabriel Popescu a încercat, prin intermediul gravurilor sale de interpretare (Teseu părăsind pe Ariadna (după Fr. Ehrmann), Lupta de la Anghiari(după desenul lui P. P. Rubens), Dansul (după J. B. Carpeaux), Vârful cu dor (după G. D. Mirea) ş.a.), să popularizeze lucrări de valoare din arta universală. Acestea impresionează prin monumentalitatea formelor şi sensibilitatea desenului ce surprinde mişcarea şi încordarea.
Mai multe detalii în cotidianul Observ NEWS
Urmărește observnews.ro și pe Google News
