În tăcere și fără explicații clare pentru opinia publică, unul dintre cele mai cunoscute branduri românești de lactate – Napolact – urmează să fie preluat de grupul maghiar Bonafarm, susținut de guvernul de la Budapesta.
La prima vedere, pare o simplă tranzacție economică. Însă dincolo de acțiuni și documente legale, în joc este viitorul a peste 1.100 de fermieri români, din Cluj, Mureș și județele învecinate, care își pun zilnic speranțele – și laptele – în tancurile fabricilor Napolact.
Ce se va întâmpla mâine?
Cine garantează că laptele românesc va mai avea un loc în produsele „Napolact”?
Cine asigură că fabricile din Cluj-Napoca și Târgu-Mureș nu vor fi închise, relocate sau transformate în simple puncte de ambalare?
Cine răspunde dacă rețetele tradiționale, BIO și gama de produse naturale vor fi înlocuite cu formule industriale, standardizate, din lapte adus din import?
Tăcerea este un vot pentru desființare
Dacă nu spunem nimic acum, dacă autoritățile stau pasive și dacă cetățenii nu cer transparență și garanții, vom ajunge să importăm iaurt cu „gust de Ardeal” făcut în altă țară, cu lapte de oriunde, dar vândut cu încrederea construită de fermierii noștri.
Este aceeași poveste veche: profitul pleacă, producătorul rămâne cu datorii, iar România pierde încă o bucată din suveranitatea alimentară.
Nu este vorba despre xenofobie.Este vorba despre echilibru, demnitate și dreptate.
Orice investitor este binevenit – dar nu cu prețul distrugerii unei structuri locale care funcționează, a unei relații economice care hrănește mii de familii și a unui brand care a crescut cu laptele Ardealului, nu din strategiile unui grup extern.
Ministerul Agriculturii și Consiliul Concurenței trebuie să analizeze și să condiționeze aprobarea tranzacției de respectarea următoarelor principii: păstrarea sursei românești de lapte; menținerea producției în România; garanția că rețetele și gama BIO nu vor fi abandonate; condiții echitabile pentru fermieri, nu impunerea unor standarde care favorizează doar marile exploatații.
Ardealul nu e doar o imagine cu verdeață pe cutia de lapte.
E o regiune întreagă, cu tradiții, cu producători reali, cu ferme care abia supraviețuiesc în fața importurilor ieftine și a speculei.
Să nu transformăm Napolact în încă un exemplu de “a fost odată românesc”.
E timpul să fim vigilenți. E timpul să spunem clar: Napolact trebuie să rămână românesc, de la fermă până la frigider.
