În ultimii ani, ivermectina – un medicament antiparazitar utilizat inițial pentru tratarea infecțiilor cu viermi – a ajuns în centrul unui val de controverse, mai întâi în pandemie, iar mai nou în contextul tratamentului cancerului. Pe rețelele sociale și în unele cercuri alternative, ivermectina este promovată drept o „armă secretă” împotriva tumorilor, fără o fundamentare solidă și adesea în afara oricărui control medical. Domitian Ioan Pașca, chimist și terapeut în terapii complementare, trage un semnal de alarmă: „Este periculos să folosim ivermectina în mod necontrolat la pacienți oncologici. Mecanismele de acțiune ale acestui compus nu sunt universale, iar combinațiile nepotrivite pot duce la efecte adverse grave. Avem datoria morală și științifică să ne delimităm de astfel de promisiuni iluzorii.”
Cât adevăr există în „ivermectina anti-cancer”?
Ivermectina a demonstrat în unele studii preclinice (pe linii celulare sau modele animale) o serie de efecte antitumorale. Acestea includ:
- inhibarea căii WNT/β-catenină – implicată în proliferarea tumorală,
- blocarea transportorilor P-gp/MDR1 , asociați cu chimiorezistența,
- interferența cu importina α/β , afectând transportul nuclear al proteinelor implicate în supraviețuirea celulelor canceroase,
- reducerea expresiei unor oncogene ca c-Myc sau Akt .
Însă, așa cum avertizează Pașca Domitian, aceste efecte nu sunt generalizabile :
„ Faptul că un compus acționează pe o linie celulară în laborator nu înseamnă că va avea același efect în organismul uman, unde mecanismele tumorale sunt extrem de heterogene. Un pacient cu cancer nu este un șoarece. În plus, ivermectina poate interacționa negativ cu tratament oncologic sau cu alte suplimente administrate .”
Pericole
Ivermectina este metabolizată hepatic și interacționează cu enzima din familia CYP3A4 , ceea ce o face incompatibilă cu mai multe citostatice. În doze mari – așa cum sunt uneori recomandate „empiric” în mediile online – poate produce:
- neurotoxicitate (amețeli, confuzie, convulsii),
- hepatotoxicitate,
- dezechilibre severe ale florei intestinale,
- suprimarea imună (mai ales în formele de cancer în care este nevoie de o activare a imunității, nu de inhibarea ei).
„ Am văzut cazuri de pacienți care, convinși de pseudo-terapeuți, au renunțat la imunoterapie pentru a lua doze mari de ivermectină. Rezultatul a fost o agravare accelerată a bolii. Nu putem accepta acest tip de aventurism terapeutic ”, a declarat Domitian Pașca.
Când NU funcționează ivermectina
Ivermectina are efect doar în tipuri specifice de tumori care activează căi sensibile la acest compus. Însă în multe cancere – cum ar fi glioblastomul, melanomul avansat, cancerele cu mutații TP53 sau K-RAS – circuitul tumoral este complet diferit , iar ivermectina nu are niciun impact relevant.
„ Există cancere în care ivermectina este complet ineficientă, pentru că țintele ei moleculare nu sunt activate. Administrarea în aceste cazuri inutilă și riscantă. Mai mult, pot apărea mecanisme compensatorii prin care tumora devine și mai agresivă. ”
Apel la discernământ și prudență
Terapeutul face apel la rațiune și responsabilitate, atât din partea pacienților, cât și a celor care care îi consiliază:
„În terapie complementară, scopul este să susțin pacientul, nu să-l înlocuim pe medic. Este nevoie de o abordare personalizată, bazată pe testări genetice și moleculare, nu pe rețete universale luate de pe internet.
Într-o epocă a dezinformării medicale, ivermectina devine un nou exemplu al speranței transformate în risc. Așa cum avertizează specialiști în domeniul terapiilor complementare cu adevărata responsabilitate, tratamentele alternative trebuie să fie suplimentare , nu substitutive – și întotdeauna integrate într-o viziune clinică coerentă, evaluată științific.
