La Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, ia românească a vorbit din nou. Nu prin cuvinte, ci prin firele cusute cu grijă, prin zâmbetele copiilor și prin liniștea aceea adâncă pe care o aduce tradiția.
De Ziua Universală a Iei, cea mai iubită piesă a portului popular românesc a fost omagiată într-un mod cu totul special. Nu a fost doar o expoziție sau un recital, ci o întâlnire sinceră cu rădăcinile noastre, cu valorile care ne țin împreună chiar și atunci când vremurile se schimbă.Copiii au desenat ii, ca și cum ar fi pictat povești. Orchestra Populară „Chindia” a cântat, iar în sală s-a lăsat tăcerea aceea care spune tot. Cei mai emoționați au fost însă cei 20 de copii minunați de la Centrul „Sfânta Maria”, care, alături de suflete mari, au împletit coronițe din sânziene și au zâmbit lumii din mijlocul tradiției. Li s-a povestit ce înseamnă ia, cum fiecare cusătură spune o poveste despre mamă, bunică, despre acasă. La final, au primit diplome de participare – dar adevărata răsplată a fost bucuria sinceră din ochii lor.Ia nu e doar o haină veche. E o emoție purtată din generație în generație. E amintirea bunicii care torcea la lumina lămpii, e zborul păsării cusute pe piept, e liniștea unei identități asumate.La Târgoviște, ia a fost purtată nu doar pe trupuri, ci și în suflete.
