De la 1 august, accizele cresc, carburanții se scumpesc, iar în lanț, vor urma alimentele, transportul, energia și, inevitabil, toate celelalte. Nu este prima oară când guvernul încearcă să umple găurile din buget din buzunarele celor mulți, dar este una dintre cele mai brutale valuri de scumpiri din ultimii ani.
Scumpirea carburanților este anunțată și justificată prin ajustarea accizelor la nivelul cerut de legislația europeană. Un litru de benzină și motorină va costa cu aproximativ 40-50 de bani mai mult. Pentru o familie obișnuită, asta înseamnă zeci de lei în plus la fiecare plin de rezervor, iar pentru transportatori – sute sau mii de lei lunar. Iar când transportul se scumpește, nimic nu scapă: pâinea, legumele, carnea, laptele, totul va deveni mai scump.
Scumpiri pe lanț, explicații pe datorie
Guvernanții vorbesc despre „alinierea la standardele UE” și „consolidarea fiscală”, dar evită să spună adevărul: avem un deficit bugetar scăpat de sub control, iar fondurile europene sunt prost gestionate. În loc de reforme reale și tăieri ale risipei din sistemul public, se preferă calea cea mai simplă – taxarea suplimentară a consumului. Dar cât poate să suporte cetățeanul obișnuit, deja sufocat de inflație, rate bancare și lipsa perspectivelor?
Populația plătește, statul risipăie
Românii nu sunt supărați doar pentru că prețurile cresc, ci pentru că nu văd nicio schimbare în atitudinea clasei politice. Parlamentarii își votează privilegii, sinecurile continuă, iar administrația publică e tot mai stufoasă și ineficientă. În același timp, oamenii de rând trebuie să învețe să trăiască „mai cumpătat”, „să reducă din cheltuieli” sau „să se adapteze pieței”. Cinismul discursului politic atinge cote alarmante.
Unde este protecția socială?
Ce se întâmplă cu pensionarii cu venituri sub 2.000 de lei? Cu mamele singure? Cu angajații plătiți la salariul minim? Măsurile de compensare lipsesc sau sunt firave și temporare. Programele sociale se transformă în pomeni electorale fără continuitate. Nu există o viziune reală de sprijinire a populației vulnerabile în fața acestor șocuri economice. Iar criza demografică, exodul forței de muncă și lipsa investițiilor reale nu fac decât să adâncească problema.
Scumpirile de la 1 august nu sunt doar cifre în Monitorul Oficial. Sunt durerea cotidiană a milioane de români. Sunt rezultatul unui sistem care merge din inerție, unde guvernele schimbă cifre, dar nu mentalități. Dacă nu vom cere reforme reale, transparență și responsabilitate fiscală, vom continua să plătim – cu fiecare bon de cumpărături, cu fiecare factură și, în final, cu încrederea noastră în viitorul acestei țări.
