Vă mai amintiți sloganul „Fără penali în funcții publice”? USR l-a transformat, ani la rând, într-un simbol al luptei pentru moralitate și integritate în politică.
Mesajul era simplu: fără excepții, fără scuze și fără compromisuri. Curățenie în politica românească, indiferent despre cine este vorba.
Numai că, atunci când controversa ajunge chiar în zona de vârf a partidului, discursul pare să se schimbe.
În cazul lui Dominic Fritz, președintele USR, există o decizie definitivă a Înaltei Curți într-un dosar privind un conflict de interese. În locul mesajului tranșant cu care USR și-a obișnuit electoratul apar acum argumente despre retroactivitate, abuz, stat de drept și despre o legislație despre care formațiunea susține că ar fi fost concepută pentru a-l afecta pe liderul partidului.
Și apare inevitabil întrebarea: dacă regula trebuie respectată fără excepții atunci când îi privește pe ceilalți, de ce devine atât de complicată atunci când ajunge la unul dintre propriii lideri?
Poate că problema este legea. Poate că problema este modul în care este interpretată. Dar poate că adevărata problemă este și una de principiu: cât de ușor este să ceri standarde stricte pentru ceilalți și cât de greu este să le accepți atunci când te privesc direct.
USR a construit o parte importantă din identitatea sa politică pe ideea de integritate și toleranță zero.
Sloganurile sunt ușor de rostit. Testul adevărat vine atunci când principiile trebuie aplicate propriilor oameni.
Iar dacă „fără excepții” înseamnă cu adevărat fără excepții, atunci regula trebuie să fie aceeași pentru toată lumea — indiferent de partid, funcție sau nume.
