Orice escaladare majoră în Orientul Mijlociu lovește direct în piețele energetice globale. Iar România, chiar dacă nu este actor direct în conflict, nu este izolată de efecte.
Petrolul și benzina
Prețul petrolului Brent este barometrul principal. Dacă acesta urcă de la aproximativ 78 USD/baril la 90 USD/baril (+12 USD), estimările indică o creștere a prețului benzinei în România de aproximativ 0,09–0,12 euro/litru față de nivelul actual.
Dacă Brent ajunge la 100 USD/baril (+22 USD), majorarea ar putea fi în intervalul 0,15–0,22 euro/litru.
Într-un scenariu sever, de tip 120 USD/baril (+42 USD), creșterea posibilă la pompă ar putea ajunge la 0,30–0,45 euro/litru. Un asemenea nivel ar afecta puternic competitivitatea companiilor românești și costurile de transport.
Totuși, un scenariu de 120 USD/baril rămâne, în acest moment, puțin probabil, în absența unei întreruperi majore a fluxurilor din Golf.
Gazul natural – adevărata vulnerabilitate
Dacă la petrol impactul este gradual, la gaz natural riscul este mai sensibil.
După reducerea drastică a importurilor din Rusia, Uniunea Europeană depinde masiv de LNG (gaz natural lichefiat). Această dependență schimbă complet dinamica prețurilor.
Dacă LNG-ul din Qatar sau din alte surse majore se scumpește din cauza riscului geopolitic, a costurilor de asigurare sau a competiției cu Asia pentru cargouri, Europa este obligată să plătească mai mult pentru a-și securiza volumele.
Aici apar salturile pe bursa TTF – referința principală de preț pentru gazul din UE. Când TTF „se aprinde”, efectele se propagă rapid în întreaga regiune.
România – mai protejată, dar nu imună
România are un avantaj real: producție internă și capacități de depozitare. Asta înseamnă că este mai puțin expusă decât statele 100% dependente de import.
Însă piața este interconectată. Prețurile se aliniază regional prin mecanisme de arbitraj și prin importul marginal – adică ultimul metru cub cumpărat, care setează prețul.
Dacă TTF crește puternic, impactul ajunge și în România:
prin scumpirea importurilor atunci când sunt necesare,
prin creșterea prețului „de oportunitate” pentru gazul intern,
prin ajustări comerciale în contractele noi.
Într-un astfel de scenariu, România nu devine o „insulă ieftină”. Cel mult, devine o economie „mai puțin afectată” decât media UE.
Ce ar trebui făcut
Într-un context de volatilitate geopolitică ridicată, este esențial ca autoritățile și companiile din energie să ofere:
analize de impact clare asupra facturilor,
prognoze bazate pe volumele din depozite,
transparență privind contractele asumate,
scenarii de risc comunicate public.
Predictibilitatea este esențială pentru companii și pentru populație. În lipsa ei, volatilitatea se transferă în economie, în inflație și în costul vieții.
