Noiembrie, ultima lună a toamnei, este în tradiția populară românească o perioadă încărcată de semnificații: pregătirea pentru iarnă și reflecție asupra anului care se încheie.
În folclor, noiembrie este numit adesea Brumar sau Brumărel, după bruma care începe să acopere pământul.
Pe lângă ritualurile religioase, noiembrie aduce și obiceiuri gospodărești: se încheie lucrările câmpului, se adună ultimele recolte și se pregătește hrana pentru animale, iar gospodinele fac plăcinte și mâncăruri consistente, menite să încălzească și să dea energie în zilele reci.
Tradiția populară atribuie acestei luni și superstiții legate de natură: frunza care cade devreme sau ploaia timpurie erau considerate semne ale unei ierni grele, dar și ale recoltei bogate pentru anul următor.
Astfel, noiembrie devine luna introspecției, a legăturii cu strămoșii și a pregătirii pentru iarnă, un timp în care românii se conectează cu rădăcinile lor și cu ritmul naturii.
O lună de reflecție, tradiție și povești care se păstrează din generație în generație!
