Pentru unii, „reforma administrației” înseamnă doar procente reci, aruncate pe hârtie: 40%, 20%, 15% din angajați dați afară. Unii politicieni chiar își fac un brand personal din a anunța reduceri spectaculoase de personal, ca și cum ar fi vorba de un exercițiu de matematică.
Dar întrebarea este una simplă: cine și cum stabilește procentul corect? Și, mai ales, pe ce criterii? În realitate, un astfel de procent ar trebui să rezulte la finalul unui proces de modernizare: după ce digitalizăm serviciile publice, după ce reducem birocrația inutilă, după ce vedem exact ce sarcini mai sunt de îndeplinit și de către cine.
Abia atunci putem identifica ce posturi sunt redundante și ce structuri pot fi eficientizate.
O reformă făcută cu partenerii din sistem, nu împotriva lor
Este adevărat: există angajați în sectorul public care nu își fac treaba, care nu aduc plus-valoare și care consumă resurse fără să producă rezultate. Dar există și mulți oameni dedicați, profesioniști, care țin instituțiile în viață. Aceștia ar trebui să fie partenerii reformei, nu victime colaterale ale unor calcule politice făcute „din burtă”.
Concedieri de-a valma = o falsă economie
Să concediezi oameni după un procent prestabilit înseamnă doar să muți problema pe alt rând al bugetului de stat:mulți vor câștiga în instanță, iar statul va plăti despăgubiri de milioane de lei,alții vor intra în șomaj, iar indemnizațiile lor vor fi plătite tot din bani publici,unii vor pleca din țară, reducând și mai mult baza de contribuții pentru pensii și sănătate,iar alții vor ieși anticipat la pensie, tot pe cheltuiala statului.
Deci unde este economia? Este doar o iluzie contabilă, prezentată drept reformă.
Reforma reală: digitalizare, debirocratizare, profesionalizare
Domnule premier, scopul reformei nu este să dai oameni afară, ci să construiești un sistem public mai performant. O administrație modernă înseamnă:proceduri simple, fără munți de hârtii, servicii digitale care să reducă interacțiunea inutilă la ghișeu,instituții reorganizate logic,profesioniști bine pregătiți, plătiți corect și responsabili pentru rezultate.
În schimb, ceea ce vedem acum seamănă mai degrabă cu un stahanovism de tip sovietic, cu procente impuse de sus pentru următorul „cincinal”.
România are nevoie de o reformă reală a administrației publice, nu de un exercițiu contabil lipsit de viziune. Nu prin concedieri în masă, făcute din topor, se construiește eficiența, ci printr-un proces inteligent, etapizat și bazat pe criterii clare.
Reforma înseamnă debirocratizare, d
