În tradiția populară românească, luna octombrie poartă frumosul nume de Brumărel, fiind considerată luna care anunță sosirea iernii. Denumirea provine de la apariția brumei și a promoroacei, fenomene specifice dimineților reci de toamnă.
Această perioadă marchează tranziția naturii: temperaturile scad, vânturile devin mai reci, iar pământul începe să fie acoperit de primul strat de brumă. Oamenii din popor observau aceste semne pentru a anticipa cum va fi iarna ce urmează – blândă sau aspră.
Ce mai spune tradiția Luna octombrie urmează lunii Răpciune (septembrie) și precede luna Brumar (noiembrie).Poporul român a atribuit fiecărei luni a anului un nume popular inspirat din fenomenele naturale și activitățile agricole specifice.Brumărel este o perioadă de pregătire pentru sezonul rece, iar experiența populară considera că observarea vremii în această lună poate ajuta la anticiparea recoltei și a condițiilor de iarnă
Context cultural și istoric
Numele oficial al lunii, octombrie, provine din latina „octo” – opt – fiind a opta lună în calendarul roman timpuriu. În tradiția populară, însă, octombrie nu aduce doar simboluri numerice, ci și lecții despre respectul față de natură și pregătirea pentru iarnă.
Brumărel nu este doar o lună a frigului, ci și a reflecției asupra ciclurilor naturii și a pregătirii pentru anotimpul rece, rămânând o parte importantă a culturii și spiritualității românești.
