România continuă să aloce un procent sub 6% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru sistemul de sănătate, potrivit celor mai recente date, în timp ce media la nivelul Uniunii Europene este de aproximativ 9%. Diferența semnificativă între alocările bugetare reflectă subfinanțarea cronică a sistemului românesc și contribuie direct la ineficiențele structurale din spitale, lipsa medicamentelor, deficitul de personal și infrastructura medicală precară.
Specialiștii din domeniul sanitar atrag atenția că o finanțare sub nivelul minim recomandat afectează grav accesul la servicii de calitate, dar și speranța de viață, România având una dintre cele mai scăzute speranțe de viață din Uniunea Europeană.
Consecințele subfinanțării:dotări medicale insuficiente sau învechite;liste de așteptare pentru intervenții esențiale; migrarea personalului medical către alte state; acces limitat în mediul rural sau în comunități vulnerabile.
Organizațiile internaționale, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Comisia Europeană, au recomandat în repetate rânduri României să își alinieze cheltuielile pentru Sănătate la standardele europene, în special în contextul îmbătrânirii populației și al nevoii de modernizare digitală și infrastructurală a sistemului sanitar.
