Duminică, de Rusalii, România a înregistrat un consum mic de energie – în jur de 3.700 MW, în timp ce producția depășește 4.200 MW. Sistemul funcționează perfect. Nu avem blackout. Exportăm surplus.
Totul sună bine… până când te uiți în factură.Pentru milioane de români, prețul energiei rămâne foarte mare, chiar dacă pe hârtie avem un sistem energetic performant, diversificat și din ce în ce mai curat. Unde se rupe firul?
România, un caz-școală de eficiență energetică
Avem hidrocentrale cu lacuri pline în proporție de 87%, regenerabile care acoperă 30% din producție, o centrală nucleară care lucrează „în bandă” și un gazoduct în construcție care va lega Marea Neagră de casele noastre.
Producem energie din surse curate în proporție de 80%. E o statistică demnă de un stat nordic, nu?Și totuși, realitatea din buzunarele oamenilor spune altceva.
Factura care doare, de ce plătim mult?
Problema nu e doar tehnică, ci economică și sistemică. Chiar și cu o producție națională capabilă să acopere nevoile interne și chiar să exporte, prețurile finale pentru consumatori rămân ridicate.
Românii plătesc:costuri mari ale energiei reglementate de scheme și taxe greu de înțeles, lipsa transparenței din contractele de furnizare, decalajul dintre momentul producerii și distribuției, unde intervin actori multipli cu adaosuri pe lanț
Faptul că România exportă energie, în timp ce propriii cetățeni se zbat cu facturi greu de suportat, devine nu doar un paradox – ci o nedreptate.
Unde e rolul statului?
Statul are datoria de a face mai mult decât să gestioneze sistemul în regim de avarie sau să supravegheze din birouri centralele care „funcționează în bandă”. E nevoie de:reforme reale în piața de furnizare, o strategie de protejare a consumatorului vulnerabil, nu doar ajutoare de urgență, transparență în prețurile de achiziție și distribuție, accelerarea investițiilor în stocare, pentru ca energia ieftină produsă azi să fie utilizabilă și mâine
România între potențial și realitate
Avem energie. Avem infrastructură. Avem specialiști.
Dar avem, din păcate, și o piață care favorizează marile companii, nu cetățeanul de rând.Putem fi un hub energetic regional, dar până nu rezolvăm ruptura dintre capacitatea de producție și calitatea vieții oamenilor, vom rămâne doar „exportatori de promisiuni”.
E timpul ca energia României să fie nu doar o marfă de export sau o sursă de statistici, ci o forță reală pentru bunăstarea românilor.
Mai multe detalii în cotidianul Observ NEWS
Urmărește observnews.ro și pe Google News
