La 31 august, românii din întreaga lume sărbătoreasc Ziua Limbii Române, a limbii materne, daco-române.
Deosebit de interesant este și faptul că această sărbătoare este recunoscută și internațional, fiind pentru toți o dovadă a „conservării identității naționale prin prisma limbii”.
Limba română este limbă oficială în România, unde 90,6% din populație o consideră limbă maternă. Româna este, de asemenea, de la 1 ianuarie 2007, una dintre limbile oficiale la nivelul Uniunii Europene.
Limba română s-a format în bazinul Dunării de Jos, care — conform spuselor unor autori antici, printre care se numără și Herodot — erau traco-daci.Limba româna a influențat limba slavă veche, greaca, maghiara și de altele.
În secolul al XIX-lea, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a reformat educația în Principatele Române, astfel că alfabetul chirilic a fost înlocuit cu cel latin.
Nici un popor nu are o astfel de sărbătoare – Ziua Limbii.
Poate că nimeni nu a avut de luptat atât de mult pentru ca să obțină dreptul de a vorbi și a scrie în limba sa.
La mulți Ani Limba Noastră cea Română!
„A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” („Limba română este patria mea” Nichita Stănescu, Respirări (1982))
Limba noastră
de Alexei Mateevici
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 13 august 1917, Chișinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova.
Mai multe detalii în cotidianul Observ NEWS
Urmărește observnews.ro și pe Google News
